Am zâmbit ca un dac bătrân când o mână de studenți de la foto-video m-au rugat să îi las să documenteze ce facem noi la Școala lui Gerula.
Nu era prima data, iar eu, cu vreo doi-trei pași până la varianta 6.0, mi-am dat seama că ei fac cumva și sunt mereu tineri.
Eu sunt tânăr de mai multă vreme și mă bucur de entuziasmul lor și de motivația lor, motoarele astea care sfidează timpul și spațiul.
Știu doar să mulțumesc cu inima.
Lor și vouă.
Acelora care m-ați copleșit cu urări și cu prezența voastră în spațiul inimii mele.
Cu mulți nu ne-am văzut de foarte mult timp.
Cu unii, niciodată.
Cu alții, plecați dintre noi, ne vom reîntâlni doar… altădată.
Filmul făcut de studenții ăștia tineri și frumoși m-a umplut de o mare bucurie.
Nu vreau să o împart cu voi.
Vreau să o înmulțim împreună.
Să facem lucruri bune pentru cei din jurul nostru.